Ionica si Marinica

Va salut. Azi e a doua zi din saptamana cand ma voi auzi strigata iar de laptareasa: Ionica! Am cu tata o relatie foarte buna si numai lui ii mai trec cu vederea cand ma numeste “la misto” Ionela desi stie cat imi displace, face parte din jocul nostru de tachinare. Nu pretind sa mi se spuna Doamna, nici atat, dar nici sa mi se  ciuciuleasca numele care ma reprezinta, sa fiu redusa la o Ionica, of! Nici macar in ideea de rasfat. Ca orice sot, al meu ma striga si cu alte apelative (decente) , in functie de context si starile noastre, cand insa imi aud numele rostit de el… S-a facut mic in ziua cand s-a auzit si el gratulat cu diminutivarea numelui sau de catre aceeasi tanti, cu atat mai mult cu cat eram in compania unei foarte bune prietene.
Vecini de Blog
Stiti ca neamurile nu ni le alegem, foarte rar spre deloc ne permitem sa ne alegem si vecinii, doar prietenii si vecinii de blog au ramas la latitudinea noastra sa ni-i alegem. Facem asta in functie de propriile criterii de selectie, ii intalnim cand putem, ii cautam cand ne e dor de vorbele lor, le raspundem ce si daca vrem, nu ne obosim unii pe altii, nu ne combatem revansard, nu ne facem vizite impuse ci doar dorite si nu ne reprosam niciodata nimic neavand ce imparti, renuntarea la un vecin de blog este intotdeauna una discreta pana la urma, ceea ce in viata reala nu e mai niciodata cazul.

Ma bucur ca am Blogul meu si ca pot vecinari in stilul meu, dupa nevoile mele. Sunt o proprietara implinita.
Cum il determina comportamentul celorlalti pe al nostru
Nu stiu daca nu cumva ma percepeti ca revendicativa, ca incrancenata, vesnic o nemultumita si o frustrata, citindu-ma. Nu sunt asa. Am doar multe nedumeriri privind natura umana, si-n nestiinta aceasta a mea, ma-ntreb, iata ca si public, poate aflu. Am inteles cu prilejul unei intamplari recente cat este de important, recomandabil chiar sa ne inconjuram doar de oameni cu spirit calm, echilibrat si dotat cu intelepciune pentru a ne comporta la fel. Acesti oameni modesti, credinciosi, meditativi, toleranti, stiu sa-ti ignore greselile, crezand in tine si acceptandu-te ca atare, chiar iubindu-te ca atare. Ei stiu deasemenea ca sinele si numai sinele este cel care stie pentru sine, au rabdare sa te intelegi si sa te indrepti (fara sa aibe aroganta sa-ti dea ei, necerute, lectii de viata) si nu te judeca daca intarzii sa o faci. Purtandu-se ei insisi cum ar vrea sa te porti tu, te determina sa le urmezi, pe negandite poate, conduita. In timp ce, langa cei colerici, suspiciosi si prea calc
ulati sa obtina, ni se ascute spiritul de competitie si devenim, de nedorit, la fel.