5 filme

The Silence of the Lambs (1991) – Chiar uitasem, sincer va spun, cum era Anthony Hophkins cand era mai “tanar”, si mai ales in rol de psihopat. Cand l-am vazut acum cativa ani alaturi de Nicole Kidman in The Human Stain (2003) mai sa-mi fie mila de el ca a imbatranit. Nu interpretati gresit, el ramane, fara doar si poate, un actor foarte bun, numai ca nu-l avantajeaza varsta, cum, de exemplu, il avantaseaza pe Morgan Freeman sau pe Sean Connery. Revenind la film, uitasem prea multe detalii. Am redescoperit lumea lui Hannibal Lecter si, sincer va recunosc, m-a impresionat mai mult decat la vizionarea initiala (acum ceva ani), poate m-a inspaimantat mai mult. Brrr!
Of Mice and Men (1992) – Despre actiune am vorbit cand am povestit despre carte aici. Acum, dupa vizionare, nici nu as vedea un casting mai bun pentru George, Lennie, Slim, flusturatica nevasa a lui Curley si restul. Desi cu o curiozitate maxima am urmarit reprezentatia lui Malkovich in rolul lui Lennie vreau sa spun ca a fost magnifica. El, jucand atata timp roluri de oameni destepti, de oameni rafinati sau minti intunecate, parca acum in rolul unui om cu dizabilitati mentale te face sa ridici din spranceana. Rusine mie ca nu m-am gandit la calitatile sale actoricesti si reusita unui astfel de rol. Acest film care respecta aproape punct cu punct scrierea lui Steinbeck este un must see!
Fair Game (2010) – Zau va spun ca n-am reusit sa ma uit pana la final. Asteptarile au fost cu totul altele si sincer filmul e protrivit pentru cei pasionati de conspiratii mondiale, despre americani si Irak. Nu mi-a placut deloc scenariul, regia si nici firul narativ, dar mi-a placut de Sean Penn.
The Switch (2010) – Cand aud despre cate un film in care joaca Jennifer Aniston imi imaginez deja despre ce e vorba.

O comedioara romantica, usoara si fara simboluri ascunse. De aceasta data in film m-a uimit insa Jason Bateman fara de care filmul ar fi fost inca unul cu un subiect prea putin original, o comedie mediocra despre doi foarte buni prieteni (femeie si barbat) care dupa multi ani se indragostesc si un final mai mult decat previzibil.
How Do You Know (2010) – La recomandarea Cristinei ii spun scumpului meu sot sa descarce filmul Blue Valentine caci de cateva saptamani tot incerc sa ma uit la el si nu apuc. Avand ceva treaba inainte ajung si eu la film, fara ca el sa mentioneze ca l-a schimbat deoarece primul era parolat si era prea tarziu sa mai caute alta varianta. Si eu, cascata cum sunt, n-am facut legatura replicii initiale How do you know cu eventualitatea ca e posibil sa fie alt film, m-am gandit ca e un text initial cum se mai pune la filme. Si ma uit, ma uit, si nu intelegeam acum CUM de i s-a parut Cristinei un film de dragoste atat de frumos, a doua zi tot incercam sa dau de ea sa-i spun dar intr-un final am aflat despre switch. Filmul in cauza este unul usurel, cu o Reese Whiterspoon care-si pierde treptat din acel girlie thing care a consacrat-o in Legally Blonde. E isteata, e realista. Cu toate astea insa filmul tot o comedie romantica ramane, cu mici insertii tare simpatice la aparitia lui Jack Nickolson care se tine bine la 73 ani.  Actori simpatici, subiect putin fortat dar oarecum diferit fata de ce ne ofera piata actuala.