Model si mentor

Am avut, de-a lungul vremii, depinzand de perioada, de aspiratii, de sentimente cate un model in viata. Ba a fost o profesoara sau un profesor, ba a fost un sef, ba a fost un coleg mai mare sau o cunostinta. Nu m-am ghidat dupa modelele celebre, cele pe care nu le-am intalnit vreodata si cu care nu am discutat, pe care nu le-am vazut in diverse ipostaze. A crede ca un actor, un scriitor, poate fi un model e o chestie, cred eu, absurda… De ce?! Deoarece vedem prea putin o realitate deformata de presa, de scrieri, de pareri pe care nu noi ni le-am format ci ni le-am insusit iar asta nu poate decat sa produca mai multa confuzie, nicidecum certitudinea ca acel om a ales o cale demna de urmat. Poate, spun eu, e indicat sa preluam exemple de comportamente, sa invatam din anumite fapte bune si/sau greseli dar nu sa afirmam ca acea persoana este clar modelul nostru in viata.
Mai mult decat un model in viata este modelul care devine mentor, persoana care a depasit barierele care stateau intre tine si ea prin faptul ca este suficient de omenoasa, de inteligenta si de educata incat sa considere ca si ceilalti au nevoie de sprijin, de un sfat, de o indrumare sau doar de o vorba buna din partea persoanei ce o admira. Atunci cand un om demn, un om frumos la minte si la suflet isi impartaseste din cunostinte si din intelepciune, atunci cred ca se poate numi si mentor.
Desigur, anumite modele de viata pe care ni le-am ales vor dainui pe toata perioada vietii (cred), si ar fi bine sa ofere exemple benefice. Acea persoana exista si in viata mea (chiar din momentul in care eu nu eram constienta de ce se intampla in jurul meu, adica din momentul nasterii) si care mi-a oferit, alaturi de parinti, tot ce se putea mai bun. O astfel de persoana care te ajuta la intarirea temeliilor vietii si la indreptarea traiectoriei nu are cum sa scada in ochii celui ce o priveste desi nu poate fi, de la un anumit moment, si mentor.

Ea ocupa un loc special alaturi de cei ce exista si cei ce vor veni. Dar, deviez de la subiect…
Niciodata nu am stiut cum iti dai seama ca un om iti este cu adevarat model si mentor. De multe ori am avut impresia ca am gasit-o, ca ea este, pana realizam ca vreau mai mult, ca nu exista o compatibilitate mare intre noi. Atunci cand urmati aceeasi cale insa unul trage spre dreapta iar unul pe stanga, cand unul e disperat sa ajunga mai repede iar altul lasa in baza sortii, e momentul in care trebuie (iarasi, cred eu) sa cauti pe altcineva. Eu astazi sunt bucuroasa (nu pot spune fericita deoarece am alte probleme pe cap care nu ma lasa sa dorm, ca de exemplu o interventie chirurgicala minora si niste fire pe care normal ca le simt straine de corpul meu, oboseala cauzata de insomnia care iar se instaleaza la mine acasa, etc). Da, sunt bucuroasa caci astazi persoana care imi e model de ceva timp a spart barierele care mai existau si a devenit astfel mentorul meu. Nu e o persoana perfecta – nimeni nu e perfect – dar caracterele noastre, felul de a fi (al meu acum, al ei acu
m si acum 20 ani), aspiratiile comune si o pofta de viata incredibila ne-au unit (cel putin pe mine de ea) si mi-au transmis niste simtaminte pe care nu le-am mai simtit niciodata vis-a-vis de modelele mele (exceptand primul meu model in viata, cel care, dupa cum va spuneam, a fost, este si va ramane – garantez eu!- o persoana cu o coloana vertebrala asa cum trebuie). Sunt bucuroasa ca astazi am putut sa-i fac o bucurie si ca acea bucurie a determinat-o sa se deschida spre mine si sa ma accepte ca “ucenic”. Da, astazi sunt bucuroasa!
08.06.2011