Uneori, in viata, se intampla ca prietenii nostri, cunostinte, amici sa ne fie competitori… Uneori fiindca nu ne putem abtine sa nu incercam sa ajutam pe toata lumea, alteori fiindca asa e soarta. Astazi, dupa un joc de remi pe net (rar mai fac si asta) in timp ce-mi fierbea supa pe aragaz, m-am cam scandalizat de o chestie: 2 tipe tot isi dadeau carti una alteia dar si cereau. O a treia, mai rezervata oarecum, i-a dat o carte uneia din ele desi ar fi putut inchide. In schimb, a inchis cea care a cerut si zice: “Uf de cand nu am mai castigat un joc!” Eu am iesit fiindca nu-mi place sa joc asa, nu mi se pare normal… DE ACEEA EXISTA REGULI! Intamplandu-se asta insa, mi-am adus aminte de niste chestii:
1. Un amic de-al meu a obtinut un interviu. Fiindca nu-i era suficient de bine, i-a zis unui prieten, fost coleg de facultate, de slujba vacanta. S-au dus amandoi la interviu, de altfel fiind singurii candidati. Slujba a luat-o cel chemat desi primul avea mult mai multa nevoie de un serviciu.
2. In timpul facultatii un coleg i-a imprumutat unui alt coleg tema sa pentru model. Cel de-al doilea trebuia sa duca temele cu o zi inaintea celui care isi terminase lucrarile la timp. Ce a facut? A copiat tema primului si a predat-o, al doilea neintrand in examen deoarece profesorul a crezut ca el a copiat.
3. La master am avut o colega care putea sa-mi fie mama. O… “doamna”, adica o tata care a facut bani de-a lungul vremii si se autointituleaza doamna. Daca stau bine sa ma gandesc, nu putea sa-mi fie mama deoarece a mea e o finuta, o delicata. Revenind, “doamna” a rugat-o INSISTENT pe o colega sa-i faca o tema… ca se revanseaza ea. Colega, cu prea mult bun simt, i-a facut dar dupa aceea a fost foarte stresata deoarece nu-i mai ajungea timpul sa invete pentru ea si aproape a clacat nervos.
Madama a stat bine merci si a citit cateva cursuri si a luat examenul cu aceeasi nota ca si cealalta colega. Credeti ca ulterior s-a mai revansat?
4. Doua prietene, X si Y au cunoscut un baiat, Z. X si Z s-au placut tare mult, pe Z insa il placea tare mult si Y, care a insistat (rugand-o pisiceste) in fata prietenei ei sa nu ii arate baiatului ca-l place, caci ea e tare deprimata dupa o despartire grea si ar vrea ea sa-ncerce. X, fraiera, a acceptat. Z, dandu-si oarecum seama, le-a trimis undeva pe amandoua iar X acum inca isi mai smulge parul din cap.
Cand m-am apucat sa scriu articolul imi veneau in minte foarte multe exemple, pe parcurs le-am uitat (sunt FFFFF obosita, am insomnii de doua saptamani). Dar pun pariu ca si voi cunoasteti. Spuneti-mi, oare de ce isi dau uneori oamenii painea de la gura. De ce, din dorinta de a nu ramane fara “prieteni” cedeaza ceea ce pot avea, ce-si doresc? Era si un proverb, nu da cioara din mana pe vrabia de pe gard, caci s-ar putea sa ramai cu mana goala… Nu spun sa nu ajuti, si credeti-ma, sunt sufletista de felul meu, dar uneori parca incerc sa le rezolv pe ale mele si-apoi sa ajut si pe altii (asta cand nu e nimic urgent, sa nu credeti ca nu-mi voi ajuta un prieten pe motiv ca trebuie sa fac mancare, curatenie sau alte chestii minore).
P.S. Asta cu ajutatul imi aduce aminte de drama unui fotograf care a avut de ales intre a alunga un vultur care statea sa atace o fetita africana si de a declansa aparatul pentru a obtine un cadru celebru. Dupa ceva timp (si dupa ce a obtinut un premiu Pulitzer) Kevin Carter s-a sinucis…
Sursa foto si mai multe detalii despre fotograf, gasiti aici.
